Ţara Făgăraşului
Å¢ara FăgăraÅŸului este una din cele mai vechi ÅŸi importante zone de locuire compactă românească din Transilvania. Ea face parte din salba de "ţări" româneÅŸti subcarpatine, care au asigurat intrarea în istorie a poporului român. Situată în centrul teritoriului de locuire românească, Å¢ara FăgăraÅŸului a deÅ£inut un loc corespunzător în istoria societăţii medievale româneÅŸti.
Ceata de feciori
Cel mai cunoscut obicei din Å¢ara FãgãraÅŸului, ceata de feciori, dateazã din moÅŸi strãmoÅŸi ÅŸi este de multe ori singurul care se mai pãstreazã cu sfinÅ£enie în satele din zonã. Ceata de feciori este compusã din tineri cu stagiul militar satisfãcut, în majoritatea satelor din Å¢ara FãgãraÅŸului. AceÅŸtia aleg o gazdã, care de cele mai multe ori este casa unui fecior care face parte din ceatã. Tinerii se adunã la gazdã pentru prima datã pe 6 decembrie, chiar în ziua de Sfântul Nicolae, când se stabileÅŸte ce funcÅ£ie are în ceatã fiecare fecior.
Când ceata este la gazdã, steagul se arboreazã fie la podul casei, fie la poartã, înãlÅ£at pe o prãjinã foarte înaltã. Cei care nu fac parte din ceatã au dreptul, dacã sunt în stare, sã „fure” steagul (îl pot smulge din mâna stegarului sau a celui care îl joacã). Dacă reuÅŸeÅŸte sã fugã cu el fãrã a fi prins pânã la cârciuma satului, înseamnã cã a câÅŸtigat, ÅŸi în acest caz ceata trebuie sã rãscumpere steagul, plãtind atâta bãuturã cât cere învingãtorul (de obicei 10-20 litri de vin sau 5-10 litri de rachiu).
Este o mare ruÅŸine pentru ceatã dacă i se furã steagul, pentru cã acesta trebuie pãzit cu cea mai mare atenÅ£ie. Obiceiul steagului nu mai este pãstrat decât în foarte puÅ£ine sate din Å¢ara FãgãraÅŸului.
Colindatul
Pentru ca feciorii sã poată pleca la colindat trebuie sã tocmeascã lãutari. Lãutarii se tocmesc din timp, iar dacã nu existã lãutari în sat, ei sunt aduÅŸi din alte localitãÅ£i ÅŸi nu vin decât în Ajun de Crãciun. De obicei se angajeazã unul sau doi muzicanÅ£i (unul neapãrat cu clarinetul). În ultima vreme se tocmeÅŸte chiar o formaÅ£ie de lãutari, compusã din 3-5 persoane (clarinet, vioarã, trâmbiÅ£ã, tobã), dupã cum se gãseÅŸte ÅŸi dupã cât doresc feciorii sã cheltuiascã. Lãutarii stau la gazdã, mãnâncã ÅŸi beau împreunã cu ceata.
Jocul cetei
Tot în prima zi a sãrbãtorii NaÅŸterii Domnului, cetaÅŸii merg la bisericã îmbrãcaÅ£i în costum naÅ£ional, unde îi colindã pe credincioÅŸii veniÅ£i la slujbã.
Portul cetaÅŸilor
Feciorii din ceatã se îmbracã cu portul popular specific iernii, format din: cioareci, cãmaÅŸã, pieptar, hainã (recãl) ÅŸi cizme. Pe cap poatã o cãciulã, care în majoritatea satelor este împodobitã cu o „vâstrã“. Vâstra era confecÅ£ionatã pe vremuri în fiecare an de fetele din ceatã din flori artificiale, pene de pãun, busuioc ÅŸi oglinzi.
Acum,feciorii poartã vâstrele confecÅ£ionate de mamele ÅŸi chiar bunicile lor.
Viflaimul
În ajun de Crãciun, localnicii din cea mai mare parte a Å¢ãrii FãgãraÅŸului aÅŸteaptã colindul cu Viflaimul, un alt obicei specific zonei ÅŸi pãstrat de copii. Cel mai bine este pãstrat acest obicei în satul Voivodeni.
Viflaimul este o bisericã în miniaturã, realizatã în totalitate din lemn ÅŸi acoperitã cu crengi de brad, hârtie coloratã ÅŸi foarte multe iconiÅ£e.
În ziua de Ajun, copiii se adunã în capãtul satului, merg din casã în casã ÅŸi dau „Bunã DimineaÅ£a la MoÅŸ Ajun”.
Steaua
Steaua este un alt obicei vechi practicat de copii. AceÅŸtia merg la colindat purtând cu ei o stea confecÅ£ionatã din lemn, hârtie creponatã, oglinzi ÅŸi iconiÅ£e. Acest obicei vrea sã aminteascã de steaua care a vestit naÅŸterea lui Iisus ÅŸi i-a cãlãuzit pe cei trei magi. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantinã ortodoxã, altele din literatura latinã medievalã a Bisericii Catolice ÅŸi multe din ele chiar din tradiÅ£iile locale.
Irozii
Este un obicei popular, dar în acelaÅŸi timp este ÅŸi o piesã de teatru în care este simbolizatã venirea crailor de la Rãsãrit care sunt cãlãuziÅ£i de o stea, la locul NaÅŸterii Domnului. Piesa de teatru este pusã în scenã în cea mai mare parte în biserici. Actorii sunt copiii, care au diferite roluri. Unul este împãratul Irod, alÅ£i trei copii sunt magii, unul este ciobanul, iar alt copil este un ostaÅŸ.
Aceastã piesã pune în evidenÅ£ã ÅŸi momentul când împãratul Irod dã ordin ostaÅŸilor sãi sã fie omorâÅ£i toÅ£i copiii, cu speranÅ£a cã ÅŸi pruncul Iisus va fi ucis.
PluguÅŸorul
PluguÅŸorul copiilor este un obicei strãvechi, preluat din Moldova, legat de manifestãrile agrare ocazionate de întâmpinarea noului an. În ajunul Anului Nou cetele de copii intrã din casã în casã sã ureze bunãstare, purtând bice din care pocnesc, clopoÅ£ei, tãlãngi etc. Urarea este un lung poem în versuri care prezintã succesiunea muncilor agricole - de la aratul ogorului pânã la coptul colacilor. În zona noastrã, obiceiul este practicat numai de copii.
Sorcova
Obiceiul este pãstrat tot de copii, cu ocazia întâmpinãrii Anului Nou. Sorcova este purtatã de obicei de cãtre un bãiat, iar gazdelor li se adreseazã urãri de sãnãtate, belÅŸug ÅŸi prosperitate. Copilul face aceastã urare cu o ramurã de brad împodobitã cu betealã, hârtie creponatã ÅŸi nuci poleite.
La Boboteazã
Boboteaza este ultima sãrbãtoare de iarnã la care ceata mai îmbracã portul popular. Atunci cetaÅŸii, fete ÅŸi bãieÅ£i, participã la slujba religioasã, care în cele mai multe sate din zonã este oficiatã pe marginea râului ÅŸi nu în bisericã. Atunci preotul sfinÅ£eÅŸte apa ÅŸi în unele localitãÅ£i aruncã crucea în râu, pentru a fi recuperatã de feciori. În seara de Boboteazã tinerii merg pentru ultima oarã la joc, pentru cã în seara de Sfântul Ion petrecerea este rezervatã „însuraÅ£ilor“.
FoÅŸnicul
În satele sãseÅŸti din Å¢ara FãgãraÅŸului, „FoÅŸnicul“ sau „Balul ÎnsuraÅ£ilor“ este obiceiul popular care încheie seria sãrbãtorilor de iarnã. Acesta este de fapt o petrecere a întregii localitãÅ£i la care merg doar cuplurile cãsãtorite, îmbrãcate obligatoriu în costume populare. Sãtenii duc cu ei mâncare ÅŸi bãuturã, pe care o împart între ei, danseazã ÅŸi se distreazã pânã la ziuã. FoÅŸnicul este organizat în jurul zile de 24 ianuarie ÅŸi simbolizeazã bucuria unirii lui Cuza. Din acest motiv, în unele sate, la ora 12.00 noaptea se joacã Hora Unirii. Obiceiul mai este acum practicat în fiecare an la Crihalma, Cuciulata, BãrcuÅ£ ÅŸi alte câteva sate în care au locuit saÅŸi.